Interacțiuni semnificative prin metoda Montessori

Principiile pedagogiei Montessori pot fi adaptate vârstnicilor cu demență în cadrul centrelor de îngrijire și rezidențelor

articol scris de Jennifer Brush și Jeanette Benigas- 01.12.2019

traducere după:

http://www.providermagazine.com/reports/Pages/2019/Meaningful-Engagement-Through-Montessori-.aspx?fbclid=IwAR1VqbsUhkkHnKgndc25GoWS6yAQkuK_Sfx-r4B83n_33xGy29xr53iKtrY

” Ajunși la o vârstă avansată, oamenii nu își doresc să ajungă complet dependenți de alții, să uite experiențele calde și pline de dragoste de pe parcursul vieții, sau să trăiască o viață lipsită de sens. Din păcate, aceasta e viața pe care o trăiesc majoritatea persoanelor cu demență.

Vestea bună este că viața la o vârstă înaintată sau cu demență, poate fi bogată, împlinită și satisfăcătoare. Privind demența dintr-o altă perspectivă, oamenii pot face lucruri care să ii bucure și pot să ducă o viață înfloritoare. Dar pentru a avea succes în acest demers, au nevoie de oportunitati.

Montessori e o filosofie de viață care oferă persoanelor în vârstă oportunitatea de a crește, de a se conecta, de a iubi și, cel mai important, de a trăi. Majoritatea au auzit de această abordare în educarea copiilor. În realitate, e o filosofie de viață pentru toate vârstele. Medicul Maria Montessori scria: bucuria, simțirea propriei valori, a fi apreciat și iubit de ceilalți, sentimentul de a fi util și capabil sunt toți factori cu o valoare enormă pentru sufletul uman

O schimbare în cultură este o necesitate

Implementând o filosofie Montessori în cadrul unui centru de îngrijire sau o rezidență, implică un proces de schimbare de mentalitate, de cultură. Începe prin învățarea personalului a curriculumului Montessori pentru vârstnici și demență din cadrul AMI (Asociația Montessori Internationale), care începe cu un seminar cu durata de 2 zile (workshop). Urmează ca personalul să se concentreze pe a identifica activități individuale sau pentru grupuri mici, precum și roluri personalizate prin care persoanele în vârstă pot participa zilnic, roluri potrivite abilităților cognitive ale persoanei.

Materiale special gândite care implică stimularea senzorială, sarcini pentru motricitatea fină și grosieră, limbaj, muzică, și lectură sunt organizate ordonat și etichetate, accesibile fizic în toate spațiile.

Partenerii de îngrijire exersează împreună cu persoanele vârstnice pentru a-i ajuta să reînvețe vechi roluri sau să se bucure de altele noi. Cu cât fac asta mai des, cu atât abilitățile vârstnicilor se îmbunătățesc, până când ajung să le facă parțial sau în întregime singuri.

Într-o comunitate Montessori, până la un anumit nivel de abilitate, vârstnicii aranjează masa, își toarnă singuri apa, se servesc cu gustări și băuturi, au grijă de plante, aranjează flori, împachetează rufele, fac patul, șterg praful, mătură, cântă și asigură materiale pentru activitățile de grup.

Autoarele s-au bucurat să vadă vârstnici înotând, rememorând sporturi, probând bijuterii și pălării într-o zonă dedicată modei, făcând lucru manual, conectându-se construind puzzle-uri, implicându-se în activități de selectare, ori cântând la diverse instrumente muzicale. Ca rezultat, vârstnicii s-au dovedit a afișa mai multe emoții pozitive, afecțiune și stimă de sine, decât înainte să trăiască într-o comunitate Montessori, conform Brush, Douglas și Bourgeois, 2018, în publicația: the Journal of Nursing Home Research Sciences

Activități cu scop

Aceste activități și roluri au atat sens cat și scop. Nu sunt doar un motiv de a le ocupa/umple timpul, ci o oportunitate de a contribui în cadrul comunității și un mod de a se bucura de hobby-uri adaptate nivelului de abilitate. Activitățile și rolurile se desfășoară normal pe parcursul zilei, așa cum s-ar întâmpla și dacă persoana ar locui acasă.

Rezultatul e un flux al zilei în care oamenii desfășoară diferite sarcini și hobby-uri independent sau în grupuri mici. Vârstnicii sunt încurajați să își aleagă materialele singuri, liber și sunt capabili să răspundă la propriile nevoi interioare.

Uneori este nevoie ca personalul să invite sau să le reamintească vârstnicilor să se implice într-o activitate sau să își asume un rol. Alteori inițiază chiar ei activitățile ca rezultat al rutinei și atentei semnalizări (etichete) invitându-i să se bucure de activitățile disponibile (de exemplu, “vă rugăm serviți o gustare” și  “vă rugăm serviți o băutură”)

În plus, în timpul îngrijirii, partenerii de îngrijire își dedică timpul pentru a încuraja independența. Ei vor defalca sarcinile și vor da indicații pas cu pas, astfel încât persoana în vârstă să reușească ceea ce și-a propus. Personalul dezvoltă relații apropiate cu vârstnicii ca rezultat al acestei abordări centrate pe persoană. S-au înregistrat îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește satisfacția personalului, la un an după implementarea filosofiei Montessori, conform studiilor din cadrul unui centru de îngrijire, conform Brush, Douglas și Bourgeois, 2018, în Journal of Nursing Home Research Sciences.

Măsurarea rezultatelor

Recent autoarele au elaborat o evaluare a eficacității unui program Montessori într-o rezidență specializată pe îngrijirea persoanelor cu deficiențe de memorie, ca parte a unei comunități de îngrijire pentru pensionari. Fiecare persoană a fost observată individual pe parcursul rutinei zilnice, de nouă ori înainte și la momentul implementării Montessori.

Pe parcursul cercetarii, observatorii au folosit Scala de evaluare a emoțiilor observate  (Observed Emotion Rating Scale- Lawton, Van Haitsma & Klapper, 1996) pentru a descrie vârstnicii conform expresiei faciale și a semnelor fizice ale emoțiilor pozitive sau negative. Aceste emoții vizau plăcere, furie, anxietate/frică, tristețe și atenția generală. Echipa de asemenea a petrecut timp conversând și intervievând fiecare vârstnic, folosind Scala calității vieții cu demență (Dementia Quality of Life Scale- Brod, Stewart, Sands, & Walton, 1999) pentru a afla cum își evaluează fiecare persoană viața referindu-se la viața din cadrul comunității de îngrijire.

Au fost comparate emoțiile pozitive, emoțiile negative, vigilența generală observate în cele 15 minute dedicate, înainte și după implementare. Testele statistice au evidențiat faptul că există o creștere semnificativă în emoțiile pozitive după implementarea Montessori timp de 9 luni. De asemenea, s-a înregistrat o creștere semnificativă a nivelului de implicare a vârstnicilor în activitățile zilnice gospodărești.

Când s-au comparat rezultatele de pe Scala calității vieții cu demență ante- și post-implementare, vârstnicii au raportat o creștere de 28% a sentimentelor pozitive, se simțeau mult mai utili și mai veseli. Vârstnicii au raportat o scădere cu 34% a sentimentelor negative, semnificativ mai puțin îngrijorați, mai puțin triști și mai puțin iritabili.

Rezultate observate

La nivel observațional, calitatea activităților după implementarea filosofiei Montessori, păreau a fi mai captivante. Înainte de implementarea proiectului, vârstnicii puteau fi  observați dormind foarte mult în paturi sau pe scaune, stând liniștiți și neimplicați într-o cameră impreună cu alții făcând același lucru sau uitându-se la televizor. După implementare, vârstnicii s-au implicat în diversele activități menționate anterior, în spațiile comune.

Mesele erau împărțite pentru diferite activități, ceea ce a creat un mediu calduros, plăcut, la care își doreau și ceilalți să participe. Cu toate că vârstnicii nu interacționau întotdeauna între ei sau cu personalul, păreau să se simtă bine unii în compania celorlați în spațiile comune, zâmbind și oferind alte semnale notate pe Scala de evaluare a emoțiilor Alte studii notează reducerea semnificativă a antipsihoticelor și sedativelor după implementarea activităților Montessori. Această reducere a medicației a fost notată ca fiind menținută după o perioadă de 18 luni (Barry, 2017).

Implementarea unui mediu Montessori a condus la interacțiuni comunicative de calitate, precum și la o stare generală îmbunătățită (Sheppard, McArthur, și Hitzig 2016). Similar, vârstnicii care s-au implicat în terapii Montessori, au avut mai puține dificultăți în a se hrăni și au prezentat o abilitate crescută în a se hrăni independent. (Roberts, Morley, Walters, Malta, și Doyle, 2015).

Indiferent de vârstă, oamenii își doresc să trăiască o viață satisfăcătoare și utilă. Din păcate, pentru unii, vârsta înaintată aduce dificultăți mintale și fizice, ce rezultă într-o nevoie de ajutor din partea altora, ceea ce poate face ca vârstnicul să se simtă inutil și insignifiant, fără capacitatea de a contribui.

Filosofia Montessori reamintește celor care sunt alături de vârstnici, să respecte fiecare persoană în parte pentru contribuția pe care si-o poate aduce, să încurajeze independența, să ofere activități semnificative, și să își amintească faptul că învățarea se poate întâmpla oriunde. Montessori nu este o tehnică, o sarcină sau o intervenție: e un mod de viață trăit la nivelul maxim posibil…”

Jennifer Brush, MA, CCC-SLP, director al Brush Development, este autor, consultant și cercetător în domeniul îngrijirii pacienților cu demență. Este singurul educator certificat de Asociația Montessori Internationale pentru Montessori în îmbătrânire și demență din S.U.A. O puteți contacta la jennifer@brushdevelopment.com or 440-289-0037. 

Jeanette Benigas, PhD, CCC-SLP, e cadru didactic al Universității Akron, Ohia, S.U.A.

Interacțiuni semnificative prin metoda Montessori
Derulează în sus